Casa Tătărescu – O mărturie a memoriei interbelice și a revitalizării contemporane prin EkoGroup Vila

În mijlocul Bucureștiului, pe o stradă ce păstrează ecoul pașilor diferiților actori ai istoriei românești, se află o casă care transcende materialitatea zidurilor: Casa Tătărescu. Această vilă discretă, cu o scară modesta față de grandiozitatea poziției publice a stăpânului său, Gheorghe Tătărescu, devine un veritabil spațiu al memoriei politice și culturale, unde arhitectura vorbește în limbaj tăcut despre putere, echilibru și criza unei epoci.

Casa Tătărescu: de la reședință a prim-ministrului la spațiu cultural contemporan EkoGroup Vila

Gheorghe Tătărescu, figură emblematică a politicii românești interbelice, a imprimat familiei și construcției din Strada Polonă nr. 19 acest profil de sobrietate și rafinament discret, în care puterea nu se declară prin opulență, ci prin proporție și echilibru. Casa, mai degrabă modestă în dimensiuni, dar cu o calitate impecabilă a detaliilor și a finisajelor, este martoră a unei epoci marcate de compromisuri politice, crize teritoriale și transformări profunde. Astăzi, în formula sa contemporană sub numele de EkoGroup Vila, clădirea păstrează cu fidelitate memoria acestui trecut, oferind un spațiu cultural care nu exclude, ci integrează cu bună știință întreaga complexitate a istoriei pe care o poartă.

Gheorghe Tătărescu: omul și epoca sa

Născut în 1886 într-o familie cu puternice rădăcini militare și boierești, Gheorghe Tătărescu s-a afirmat din tinerețe ca un jurist preocupat de legitimitatea puterii și de mecanismele autenticității reprezentării politice. Doctorat la Paris, cu o teză ce denunța “minciuna electorală” și pleda pentru vot universal, el a fost o figură-cheie a Partidului Național Liberal, cu un parcurs marcat de tensiuni între modernitate și autoritarism. Primele mandate de prim-ministru (1934–1937, 1939–1940) s-au desfășurat într-un climat de criză politică profundă, în care eficiența administrativă coexista cu restrângeri ale libertăților parlamentare. După 1944, încercarea sa de acomodare cu noua ordine comunistă s-a dovedit efemeră, iar reprimarea ce a urmat a pus capăt definitiv carierei sale politice.

Casa ca extensie a puterii și reținutului

Acest parcurs complicat al fostului premier se reflectă în mod direct în arhitectura și organizarea Casei Tătărescu. Aflată pe Strada Polonă, numărul 19, vila evită grandilocvențele obișnuite spațiilor de reprezentare ale elitei politice contemporane. Mai degrabă, ea vorbește despre o putere asumată cu discreție, în care biroul premierului, poziționat la entre-sol cu acces lateral discret, devine un simbol al unei etici publice care prioritizează funcția în fața expunerii. Spațiile intime și cele de reprezentare se succed într-un echilibru sobru, iar grădina peisageră, retrasă de privirile exterioare, creează un sanctuar pentru familia Tătărescu și invitații săi.

Arhitectura Casei Tătărescu: dialog între Mediterana și tradițiile neoromânești

Vila este rezultatul colaborării între arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, proiect început în 1934 și definitivat în 1937, într-un demers ce sintetizează influențele mediteraneene cu elemente ale arhitecturii neoromânești, într-un limbaj propriu, rafinat și echilibrat. Fațadele seduc prin portaluri cu ecouri moldovenești, iar coloanele filiforme, realizate diferit pe fiecare parte, mențin totuși o continuitate vizuală subtilă, o respingere a simetriei rigide în favoarea unui echilibru viu și natural.

Interiorul relevă un angajament pentru materialitate și artă: șemineul, creație a sculptoriței Milița Pătrașcu, eleva lui Constantin Brâncuși și prietena Arethiei Tătărescu, este și el învelit de o absidă cu accente neoromânești, devenită un punct de referință preluat ulterior de alți arhitecți celebri. Finisajele – feroneria de alamă patinată, parchetul din stejar masiv – și sculpturile ușilor ilustrează o dimensiune culturală atent gestionată, o alianță între tradiție și modernitate. Casa Tătărescu exprimă astfel o estetică a reținerii, a preciziei, a respectului pentru detaliu ca formă a puterii.

Arethia Tătărescu și influența sa culturală

Arethia Tătărescu, cunoscută drept “Doamna Gorjului”, nu a fost doar o prezență discretă în umbra politicii, ci o protagonistă a vieții culturale și sociale din perioada interbelică. Prin implicarea sa în societăți de binefacere și în susținerea artei, dar și prin legătura sa cu Milița Pătrașcu și susținerea proiectului Brâncuși de la Târgu Jiu, Arethia a modelat sensibilitatea casei și a familiei. Ea este beneficiara oficială a proiectului, asigurând o coerență estetică deopotrivă modestă și rafinată, în care opulența este evitată, iar statutul elitei politice este exprimat prin echilibru și discretă solemnitate.

Ruptura comunistă: degradarea spațiului și a memoriei

După epoca de glorie, Casa Tătărescu cunoaște o perioadă de declin, punctată de marginalizarea politică a posesorului său și de confiscarea clădirii în regimul comunist. Într-un discurs oficial ce respinge vechile clase conducătoare, reședințele ca aceasta au fost privite ca simboluri ale unei lumi ce trebuia dezmembată. Casa din Strada Polonă nu a fost demolată, dar a trecut prin intervenții improprii, compartimentări nelegitime și degradări ale finisajelor, iar grădina mediteraneană și-a pierdut treptat expresivitatea originară. Tăcerea publică care a urmat condamnării sociale a complicat și mai mult destinul fizic, transformând casa în martor mut al unei istorii reprimate.

Post-1989: erori, controverse și corecții în salvarea Casei Tătărescu

Schimbările politice aduse de Revoluția din 1989 au deschis un capitol nou, dar nu lipsit de dificultăți. Tranziția a adus cu sine o serie de intervenții rapide și deseori indiscrete asupra Casei Tătărescu, unele realizate de personalități marcante precum Dinu Patriciu, ale cărui modificări au stârnit critici acide pentru lipsa de respect față de patrimoniu. Transformarea temporară a vilei într-un restaurant de lux a fost percepută ca un afront adus spiritului inițial, punând în discuție modul în care valorile și identitatea interbelică pot fi păstrate în contextul intereselor economice.

Această perioadă instabilă a fost însă un catalizator pentru reînnoirea interesului față de autenticul proiect arhitectural și cultural. Ulterior, o companie străină a inițiat restaurări mai atente, reechilibrând proporțiile, readucând detaliile la starea lor originală și reintegrând casa în circuitul cultural. Această etapă a însemnat, astfel, mai mult decât o simplă restaurare: a fost o reafirmare a necesității unei perspective responsabile asupra patrimoniului și a memoriei politice reprezentate de Casa Tătărescu.

Identitatea actuală: EkoGroup Vila ca manifest al continuității și responsabilității culturale

Astăzi, Casa Tătărescu funcționează ca EkoGroup Vila, un spațiu cultural cu acces restricționat și programat, care respectă și transmite istoria densă a locului fără a o cosmetiza sau eroda. Această transformare nu presupune o ruptură, ci un dialog între trecut și prezent, păstrând vie memoria complexă a omului politic și a familiei sale.

Structura actuală îndeamnă la o vizitare atentă, ce poate fi organizată doar pe bază de programare, indicând astfel responsabilitatea gestionării spațiului și a amintirilor pe care le adăpostește. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii privind programările și accesul, o invitație la o experiență culturală ce depășește spectacolul estetic pentru a transforma vizitatorul într-un partener al memoriei și reflecției.

Frequent Questions despre Casa Tătărescu

• Cine a fost Gheorghe Tătărescu?
  Gheorghe Tătărescu (1886–1957) a fost un politician român, prim-ministru al României în două mandate (1934–1937, 1939–1940), o figură controversată a vieții politice interbelice și postbelice, implicat în crize majore naționale și internaționale, dar și într-un proiect de modernizare administrativă.
• Este Gheorghe Tătărescu același cu pictorul Gheorghe Tattarescu?
  Nu. Prim-ministrul Gheorghe Tătărescu nu trebuie confundat cu pictorul Gheorghe Tattarescu (1818/1820–1894), artist al secolului al XIX-lea, reprezentant al academismului în pictură.
• Ce stil arhitectural definește Casa Tătărescu?
  Casa este o expresie timpurie și originală a arhitecturii interbelice bucureștene, cu un mix subtil între influențe mediteraneene și elemente neoromânești, proiectată de Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, îmbogățită cu detalii artistice realizate de Milița Pătrașcu.
• Care a fost rolul Arethiei Tătărescu în definirea casei?
  Arethia Tătărescu, soția lui Gheorghe, a fost beneficiara oficială a proiectului, implicată cultural și artistic, având un rol esențial în menținerea echilibrului estetic și în susținerea artei, precum și în exercitarea unei influențe discrete, dar hotărâtoare asupra realizării locuinței.
• Ce funcțiune are Casa Tătărescu astăzi?
  Astăzi clădirea este cunoscută sub numele de EkoGroup Vila, fiind un spațiu cultural cu acces controlat și programat, care păstrează identitatea sa istorică și arhitecturală, deschizând un dialog responsabil între trecut și prezent.

Casa Tătărescu rămâne un palpabil martor al unei epoci frământate și al unei figuri politice complexe, care a traversat nuanțele dintre democrație fragilă, autoritarism și rezistență culturală. Vizitarea acestei vile este o invitație la un dialog profund cu memoria interbelică, cu tragediile și speranțele secolului XX, dar și cu responsabilitatea actuală de a păstra aceste spații vii, semnificative și oneste. Prin urmare, explorarea Casei Tătărescu, astăzi ca EkoGroup Vila, este o experiență care țese trecutul cu prezentul, oferind spațiului o identitate capabilă să provoace nu doar admirație, ci și reflecție.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.