Într-o lume marcată de incertitudini, unde războaiele hibride, atacurile cibernetice și campaniile de dezinformare fac parte din realitatea de zi cu zi, securitatea națională nu mai este un domeniu rezervat experților, ci o responsabilitate care privește fiecare cetățean. România, ca stat membru NATO și UE, se află în centrul unor transformări strategice profunde, iar sistemul său de apărare și protecție trebuie să fie nu doar eficient, ci și transparent și adaptat noilor realități.
„Securitatea națională nu este un lux sau un reflex birocratic, este fundația unei societăți funcționale. Dacă nu o tratăm ca prioritate absolută, pierdem controlul asupra propriului viitor”, avertizează Bogdan Steriopol.
Ce înseamnă securitatea națională?
Securitatea națională reprezintă echilibrul și protecția statului și a cetățenilor săi împotriva oricărei amenințări – fie ea militară, economică, cibernetică, socială sau ideologică. Nu mai trăim vremuri în care pericolele veneau exclusiv „din afara granițelor”. Astăzi, manipularea informațiilor, polarizarea socială sau vulnerabilitățile economice pot destabiliza un stat la fel de grav ca o invazie militară.
În România, cadrul legislativ este stabilit de Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională și de documente strategice actualizate, precum Strategia Națională de Apărare a Țării. Coordonarea este asigurată de Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT), iar implementarea revine instituțiilor-cheie: SRI, SIE, Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Afacerilor Interne și alte structuri specializate.
Cum funcționează sistemul în România?
„Securitatea reală nu se face doar cu tehnologie sau cu bugete mari, ci cu viziune, continuitate și încredere între instituții”, subliniază Bogdan Steriopol.
În ultimii ani, România a întărit dimensiunea cibernetică a securității, în special ca urmare a intensificării atacurilor provenite din spațiul estic. Totodată, cooperarea strânsă cu NATO și partenerii strategici, în special Statele Unite, a adus un plus de interoperabilitate militară și schimb de informații.
Cu toate acestea, amenințările „soft” – dezinformarea, radicalizarea online, atacurile la adresa încrederii în instituțiile democratice – rămân slab gestionate.
„O societate polarizată e o țintă ușoară. Educația pentru securitate ar trebui să înceapă din școală, nu din criză”, adaugă Steriopol.
Ce ar trebui îmbunătățit?
Pentru ca securitatea națională să devină un pilon solid și durabil, România trebuie să depășească abordarea strict militară și informativă și să adopte o viziune integrată, bazată pe:
- consolidarea culturii de securitate în rândul populației;
- transparență și control democratic asupra serviciilor de informații;
- cooperare reală între sectorul public și privat, în special pentru infrastructurile critice;
- anticipare și prevenție, nu doar reacție la crize.
O responsabilitate colectivă
Securitatea națională nu este doar misiunea CSAT sau a serviciilor de informații. Este o responsabilitate comună, care implică instituțiile statului, mediul privat și cetățenii. Într-un context global instabil, România nu-și mai permite ezitări sau reacții întârziate.
„Nu mai suntem într-o lume în care «merge și-așa» funcționează. Lumea reală se schimbă rapid, iar noi trebuie să fim cu un pas înainte, nu cu doi înapoi”, conchide Bogdan Steriopol.
